Zdreanță – Tudor Arghezi
Cine-i oare, cine-i oare?
Zdreanță cu ochii de faianță.
Fură rața cu tot cu panață
De la cuibarul din ogradă.
Are-o ureche-așa ciulită
Și alta aplecată,
Parcă-i o mărgică
Leagănată-n vânt.
E mititel și cârlionțat
Și-l recunoaște
Toată curtea
De băiețandru.
Într-o zi, pe sub fereastră,
A găsit un os de pasăre
Și-a pornit un joc, un joc.
Mi-am pus capul în căciulă
Și-am adormit.
Dar Zdreanță, fără rușine,
Mi-a furat osul din mână.
Un motan, un motan
Vrea să-i ia osul,
Dar câinele-l gonește,
Că-i mândru și fudul.
Seara când se lasă tăcerea,
Zdreanță doarme cu mine
Și-n somn îl aud cum visează
La rața cu panață.
Aspecte importante ale operei
"Zdreanță" de Tudor Arghezi este o poezie care face parte din literatura dedicată copiilor, având un caracter ludic și amuzant. Poezia personifică un câine simpatic, Zdreanță, care captează atenția cititorului prin felul său jucăuș și povestea sa amuzantă. Stilul simplu și versurile ritmate sunt ușor de memorat, făcând din această poezie o alegere populară pentru copii. Caracteristicile lui Zdreanță – ureche ciulită, ochi de faianță – sunt descrise cu mult umor, subliniind trăsăturile sale unice și comportamentul neastâmpărat. Arghezi reușește să creeze o imagine vie și plină de culoare, în care cititorii pot simți emoțiile și trăirile câinelui Zdreanță. Poezia nu doar amuză, ci și transmite valori precum loialitatea și bucuria de a trăi. Pe lângă umorul evident, "Zdreanță" este o operă care îndeamnă la iubire față de animale și aprecierea momentelor simple și frumoase ale vieții. Această poezie rămâne un simbol al creativității și al talentului lui Tudor Arghezi în a transforma povești simple în capodopere literare.
