Somnoroase păsărele – Mihai Eminescu
Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele –
Noapte bună!
Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm și florile-n grădină –
Dormi în pace!
Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce –
Fie-ți îngerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a nopții feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis și armonie –
Noapte bună!
Importanța și simbolismul poeziei "Somnoroase păsărele" de Mihai Eminescu
Poezia "Somnoroase păsărele" de Mihai Eminescu este o capodoperă a liricii românești și face parte din ciclul de poezii de dragoste și natură scrise de marele poet. Prin imagini sugestive și un limbaj melodios, Eminescu reușește să surprindă atmosfera liniștită a înserării și trecerea graduală către somn și vis. Poezia se remarcă prin muzicalitatea versurilor, prin repetiția tematicii nopții și a somnului, care simbolizează pacea, liniștea și protecția pe care le aduce noaptea.
Un aspect important al operei este personificarea naturii, păsările și florile fiind prezentate ca ființe care își găsesc locul de odihnă, aducând o notă de intimitate și familiaritate. Această simbioză între om și natură, specifică lui Eminescu, creează o stare de armonie și echilibru, subliniind legătura profundă și respectul pe care poetul îl are față de natură.
De asemenea, poezia transmite un mesaj de liniște și pace interioară, chemând la contemplare și la găsirea unui moment de respiro în mijlocul agitației cotidiene. Prin simbolurile utilizate, cum ar fi luna, somnul și îngerii, Eminescu creează o atmosferă onirică și spirituală, invitând cititorul să se lase purtat într-un univers al visului și al armoniei.
În concluzie, "Somnoroase păsărele" este o poezie care încântă prin simplitatea și frumusețea sa, fiind o invitație la meditație și la reconectarea cu liniștea și frumusețea naturii, aspecte care rămân relevante și apreciate și în zilele noastre.
