Vara de Vasile Alecsandri
Strofa 1
Din văzduh cumplita vară varsă foc,
iuțeală mare!
Arde tot și scrumul iese din pământ, încet se suie.
Strofa 2
În văpaia ei nebună, se usucă orice floare,
Se usucă orice frunză, se usucă și iarba.
Strofa 3
Pe cărări pustii și prăfuite, abia trec călătorii,
Soarele-i repede și oameni și vite, și copaci și zări.
Strofa 4
Soarele-i îmbibat de sete, iar răcoarea dispare,
Sub căldura-i învăpăiată, sărăcește lumea întreagă.
Strofa 5
Între colinele pârjolite, se aude un izvor,
Dar și el e doar o umbră, un abur, un dor.
Strofa 6
Pământul de vii și morți e plin de praf și tăcut,
Totul e ars, totul e pustiu, nimic nu mai rămâne mut.
Strofa 7
Vântul trece cald și uscat, ca un sărut de moarte,
Și duce totul departe, în neant, în întuneric.
Strofa 8
Numai amintirile mai rămân, dintr-o vreme de iubire,
Dar și ele se pierd încet, în văpaia verii cumplite.
Aspecte importante ale operei
Poezia "Vara" de Vasile Alecsandri este un exemplu remarcabil al descrierii intense și evocatoare a anotimpului fierbinte. Versurile sale surprind cu multă acuratețe atmosfera arzătoare a verii, în care natura pare să sufere sub căldura istovitoare a soarelui. Alecsandri folosește imagini puternice și metafore pentru a ilustra efectele devastatoare ale căldurii asupra mediului înconjurător, de la arderea florilor și uscarea frunzelor, până la pustiirea totală a peisajului. Motoarele centrale ale poeziei sunt deșertăciunea și arșița, care transformă totul într-un tărâm aproape lipsit de viață. În același timp, autorul reușește să surprindă efemeritatea amintirilor care se estompează în căldura verii, creând astfel o atmosferă de melancolie și contemplare. Această poezie este un exemplu minunat al talentului lui Alecsandri de a crea imagini poetice pline de viață și emoție, capturând esența unui anotimp într-un mod profund și memorabil.
