Top 10 cele mai frumoase poezii pentru copii

Cărțile de poezii pentru copii sunt unele dintre cele mai bune metode prin care îți poți convinge micuțul să descopere literatura. Atunci când vorbim despre versuri, copiii sunt atât de atrași de ele pentru că le este mai ușor să le memoreze și să le recite. Muzicalitatea poeziilor și ilustrațiile din cărțile moderne sunt instrumentele de care părinții au nevoie pentru a introduce copiii în lumea literaturii și pentru a le stimula imaginația. Mai jos, poți vei găsi un top al celor mai frumoase poezii pentru copii:

Balada unui greier mic, de George Topârceanu – una dintre cele mai iubite poezii pentru copii

Peste dealuri zgribulite,

Peste țarini zdrențuite,

A venit așa, deodată,

Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă și zăludă,

Botezând natura udă

C-un mănunchi de ciumafai, –

Când se scutură de ciudă,

Împrejurul ei departe

Risipește-n evantai

Ploi mărunte,

Frunze moarte,

Stropi de tină,

Guturai…

Și cum vine de la munte,

Blestemând

Și lăcrimând,

Toți ciulinii de pe vale

Se pitesc prin văgăuni,

Iar măceșii de pe câmpuri

O întâmpină în cale

Cu grăbite plecăciuni…

Doar pe coastă, la urcuș,

Din căsuța lui de humă

A ieșit un greieruș,

Negru, mic, muiat în tuș

Și pe-aripi pudrat cu brumă:

– Cri-cri-cri,

Toamnă gri,

Nu credeam c-o să mai vii

Înainte de Crăciun,

Că puteam și eu s-adun

O grăunță cât de mică,

Ca să nu cer împrumut

La vecina mea furnică,

Fiindcă nu-mi dă niciodată,

Și-apoi umple lumea toată

Că m-am dus și i-am cerut…

Dar de-acuș,

Zise el cu glas sfârșit

Ridicând un picioruș,

Dar de-acuș s-a isprăvit…

Cri-cri-cri,

Toamnă gri,

Tare-s mic și necăjit!

Motoșel și Botoșel de Ana Blandiana – poezii pentru copii, cu pisici

Motoșel și Botoșel de Ana Blandiana – poezii pentru copii, cu pisici

Sursa foto

Motoșel și Botoșel
Erau doi pisoi la fel.

Nu-i recunoșteai decât
După-o dungă de pe gât,

Iar alteori, mai degrabă,
După-o pată de pe-o labă.

Botoșel avea în plus
Pata jos, și dunga sus.

Când voia să se prezinte,
Scotea laba înainte,

Iar când ieșea la raport,
Dădea laba pașaport.

Numai când făcea vreun rău
Era leit frate-său.

Când vreo boacănă făcea,
Nimeni nu-l deosebea:

Cu labă și gât pitite,
Torcea fără să ezite

Și suav, cu glas înalt,
Se jura că-i celălalt,

Pe când bietul Motoșel
Lua bătaie petru el.

Bivolul și coțofana, de Gorge Topârceanu – poezii pentru copii, cu învățături

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coţofană
Când în sus şi când în jos.
Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
– Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam aşa de prost
Să ia-n spate pe oricine..
Ia stai, frate, că e rost
Să mă plimbe şi pe mine!.

Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt,
Se piteşte la pământ
Şi de-odată – zdup! – îi sare
Bivolului în spinare..

Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,

Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, şi-apoi
https://www.versuri.ro/w/t967
Să-l răstoarne,
Să-l ia-n coarne
Şi cât colo să-l arunce, ca pe-o zdreanţă în trifoi.

– Ce-ai gândit tu oare, javră? Au, crezut-ai că sunt mort?
Coţofana, treacă-meargă, pe spinare o suport
Că mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni
Şi de alte spurcăciuni..
Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujbă poţi să-mi faci?
Nu mi-ar fi ruşine mie de viţei şi de malaci,
Bivol mare şi puternic, gospodar cu greutate,
Să te port degeaba-n spate?..

Zdreanță, de Tudor Arghezi – una dintre cele mai amuzante poezii pentru copii

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfeniţele-i atârnă
Şi pe ochi, pe nara cârnă,
Şi se-ncurcă şi descurcă,
Parcă-i scos din calţi pe furcă.
Are însă o ureche
De pungaş fără pareche.
Dă târcoale la coteţ,
Ciufulit şi-aşa lăieţ,
Aşteptând un ceas şi două
O găină să se ouă,
Care cântă cotcodace,
Proaspăt oul când şi-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvăţat şi ştie,
Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,
Se strecoară pe furiş.
Pune laba, ia cu botul
Şi-nghite oul cu totul.

– „Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. – „L-a mâncat!”
„Stai niţel, că te dezvăţ
Fără mătură şi băţ.
Te învaţă mama minte.”
Şi i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a îmbucat,
Zdreanţă l-a şi lepădat
Şi-a-njurat cu un lătrat.

Când se uita la găină,
Cu culcuşul lui, vecină,
Zice Zdreanţă-n gândul lui
„S-a făcut a dracului!”

Gândăcelul, de Elena Farago – una dintre cele mai emoționante poezii pentru copii

De ce m-ai prins în pumnul tău,

Copil frumos? – Tu nu știi, oare,

Că-s mic și eu și ca mă doare? –

De ce mă strângi așa de rău?

Copil ca tine sunt și eu,

Și-mi place să mă joc si mie;

Și milă trebuie să-ți fie,

De spaima și de plânsul meu!

De ce să vrei să mă omori?…

Că am și eu părinți ca tine;

Și-ar plânge mama după mine,

Și-ar plânge bietele surori!…

Și-ar plânge tata mult de tot,

Căci am trăit abia trei zile!…

Îndură-te de ei, copile,

Și lasă-mă, că nu mai pot!…

Iarna, de Vasile Alecsandri – poezii pentru copii, cu imagini vizuale superbe

Iarna, de Vasile Alecsandri – poezii pentru copii, cu imagini vizuale superbe

Sursa foto

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.


Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.


Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.


Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.

Iarna pe uliță, de George Coșbuc – una dintre cele mai ușor de învățat poezii pentru copii

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Și pe râu e numai fum.
Vântu-i liniștit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin țipând
Și se-mping și sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.
Gură fac ca roata morii;
Și de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureșe, când norii
Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puși;
Cei mai mici, de foame-aduși,
Se scâncesc și plâng grămadă
Pe la uși.
Colo-n colț acum răsare
Un copil, al nu știu cui,
Largi de-un cot sunt pașii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.
Haina-i măturând pământul
Și-o târăște-abia, abia:
Cinci ca el încap în ea,
Să mai bată, soro, vântul
Dac-o vrea!
El e sol precum se vede,
Mă-sa l-a trimis în sat,
Vezi de-aceea-i încruntat,
Și s-avântă, și se crede
Că-i bărbat;
Cade-n brânci și se ridică
Dând pe ceafă puțintel
Toată lâna unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el.
Și tot vine, tot înoată,
Dar deodată cu ochi vii,
Stă pe loc să mi te ții!
Colo, zgomotoasa gloată,
De copii!
El degrabă-n jur chitește
Vrun ocol, căci e pierdut,
Dar copiii l-au văzut!
Toată ceata năvălește
Pe-ntrecut.
Uite-i, mă, căciula, frate,
Mare cât o zi de post
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dânsa șapte sate
Adăpost!
Unii-l iau grăbit la vale,
Alții-n glumă parte-i țin
Uite-i, fără pic de vin
S-au jurat să-mbete-n cale
Pe creștin!
Vine-o babă-ncet pe stradă
În cojocul rupt al ei
Și încins cu sfori de tei.
Stă pe loc acum să vadă
Și ea ce-i.
S-oțărăște rău bătrâna
Pentru micul Barba-cot.
Ați înnebunit de tot
Puiul mamii, dă-mi tu mâna
Să te scot!
Cică vrei să stingi cu paie
Focul când e-n clăi cu fân,
Și-apoi zici că ești român!
Biata bab-a-ntrat în laie
La stăpân.
Ca pe-o bufniț-o-nconjoară
Și-o petrec cu chiu cu vai,
Și se țin de dânsa scai,
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.
Nu e chip să-i faci cu buna
Să-și păzească drumul lor!
Râd și sar într-un picior,
Se-nvârtesc și țipă-ntruna
Mai cu zor.
Baba și-a uitat învățul:
Bate,-njură, dă din mâini:
Dracilor, sânteți păgâni?
Maica mea! Să stai cu bățul
Ca la câini!
Și cu bățul se-nvârtește
Ca să-și facă-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Și mulțimea năvălește
Iarăși stol.
Astfel tabăra se duce
Lălăind în chip avan:
Baba-n mijloc, căpitan,
Scuipă-n sân și face cruce
De Satan.
Ba se răscolesc și câinii
De prin curți, și sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc mirați bătrânii
Din bordei.
Ce-i pe drum atâta gură?
Nu-i nimic. Copii ștrengari.
Ei, auzi! Vedea-i-aș mari,
Parcă trece-adunătură
De tătari!

De ziua mamei, de Elena Farago – poezii pentru copii cu urări

 Eu nu sunt destul de mare
Ca să pot să-nvăţ măcar,
De pe carte, o urare,
Şi nu sunt destul de mare
Ca să-ţi dau un dar.

 Dar îţi dau o sărutare,
Ici, pe obrăjor,
Şi pe mâna asta care
Mă-ngrijeşte-n fiecare
Zi, cu-atâta dor!

 Zile lungi şi voie bună
Îţi doresc eu mult,
Şi mă rog de flori să-ţi spună
Să mă ierţi, mămică bună,
Că nu ştiu mai mult!

Cățelușul șchiop, de Elena Farago – una dintre cele mai educative poezii  pentru copii

Cățelușul șchiop, de Elena Farago – una dintre cele mai educative poezii  pentru copii

Sursa foto

Eu am numai trei picioare,
Și de-abia mă mișc: țop, țop,
Râd când mă-ntâlnesc copiii,
Și mă cheamă „cuciu șchiop”.

Frații mei ceilalți se joacă
Cu copiii toți, dar eu
Nu pot alerga ca dânșii,
Că sunt șchiop și cad mereu!

Și stau singur toată ziua
Și plâng mult când mă gândesc
Că tot șchiop voi fi de-acuma
Și tot trist am să trăiesc.

Și când mă gândesc ce bine
M-aș juca și eu acum,
Și-aș lătra și eu din poartă
La copiii de pe drum!…

Cât sunt de frumoși copiii
Cei cuminți, și cât de mult
Mi-ar plăcea să stau cu dânșii,
Să mă joc și să-i ascult!

Dar copiii răi la suflet
Sunt urâți, precum e-acel
Care m-a șchiopat pe mine,
Și nu-i pot iubi de fel…

M-a lovit din răutate
Cu o piatră în picior,
Și-am zăcut, și-am plâns atâta,
De credeam că am să mor…

Acum vine și-mi dă zahăr
Și ar vrea să-mi fie bun,
Și-aș putea să-l mușc odată
De picior, să mă răzbun,

Dar îl las așa, să vadă
Răul, că un biet cățel
Are inima mai bună
Decât a avut-o el.

Alb-Iepuraș, de Otilia Cazimir – poezii pentru copii mici

 Iepuraş,
Alb-iepuraş,
Unde-ai fost?
– La oraş.
– Un-te duci?
– La pădure.
– Ce mănânci?
– Vreji de mure.
– Unde dormi?
– Sub şopron.
– Cum te cheamă?
– Rodion!

Acestea sunt unele dintre cele mai apreciate poezii pentru copii din literatura română. Poți găsi cărți cu ilustrații, care să te ajute să le atragi atenția celor mici și să le explici ce se întâmplă de fapt în poezie. De asemenea, poți începe să îi stimulezi pentru a învăța și pentru a-i determina să recite.

Articole Recente

Articole Asemanatoare