Somnoroase pasarele – Mihai Eminescu
Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele –
Noapte bună!
Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm și florile-n grădină –
Dormi în pace!
Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce –
Fie-ți îngerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a nopții feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis și armonie –
Noapte bună!
Analiza Operei "Somnoroase pasarele"
Poezia "Somnoroase pasarele" de Mihai Eminescu este un exemplu minunat al talentului său liric și al capacității sale de a crea imagini poetice delicate și liniștitoare. Aceasta este o poezie scurtă, dar plină de profunzime, care descrie momentul liniștit al înserării când natura se pregătește pentru odihnă.
Structurată în patru catrene, lucrarea folosește un limbaj simplu și muzical pentru a evoca atmosfera calmă a serii. Fiecare strofă începe cu o imagine care sugerează liniștea și repaosul, de la păsările care se adună la cuiburi până la lebăda care își găsește locul de odihnă între trestii. Eminescu folosește metafore delicate și un ritm melodios care contribuie la sentimentul general de pace și armonie.
De asemenea, poezia este marcată de teme recurente în opera lui Eminescu, precum legătura profundă dintre om și natură, și frumusețea efemeră a momentelor de liniște. Îndemnul la odihnă și pace, evident în repetiția expresiei "Noapte bună", accentuează dorința de a găsi liniștea într-o lume adesea agitată.
În concluzie, "Somnoroase pasarele" reflectă talentul lui Mihai Eminescu de a surprinde esența naturii și de a o transpune în cuvinte cu o forță emoțională deosebită. Este o poezie care continuă să rezoneze cu cititorii datorită frumuseții sale simpliste și a mesajului său universal despre pace și odihnă.
