Soarele și Luna – Maria Herghelegiu
Când soarele se-ntâlnește cu luna,
În miez de noapte adâncă,
Își povestesc călătoria lor
Prin cerul înstelat, fără umbră.
Soarele zice: "Eu strălucesc ziua,
Încălzesc pământul și trezesc viața,
Din zori până la apus,
Cu raze de aur în față."
Dar luna, suavă și blândă,
Răspunde cu glas încetișor:
"Eu veghez noaptea, pe cerul albastru,
Cu lumina mea argintie și visător.
Stelele sunt prietenele mele,
Îmi țin tovărășie în vremea senină,
Și când norii se-adună grei,
Ne ascundem, așteptând o zi mai plină."
Soarele și luna, în dans etern,
Se-ntâlnesc doar în vise,
În eclipsa de soare, în eclipsa de lună,
Își împart dorințele nescrise.
Și așa, își continuă drumul,
Fără să se atingă vreodată,
Într-un joc cosmic al destinului,
În care iubirea-i niciodată uitată.
Interpretare și semnificație
Maria Herghelegiu creează o poveste poetică în care cele două personaje cosmice, soarele și luna, sunt personificate și descrise ca două entități care nu se întâlnesc niciodată în realitate, dar care sunt unite prin vis și dorință. Versurile reflectă ideea de dualitate și complementaritate, sugerând că, deși sunt opuse, soarele și luna se completează reciproc pentru a crea un echilibru în univers.
Poemul explorează teme precum iubirea eternă și inaccesibilă, idealurile inefabile și importanța fiecărui moment în ciclul vieții. Prin contrastul dintre lumina caldă a soarelui și lumina rece a lunii, autoarea subliniază diferențele dintre zi și noapte, între activitate și odihnă, între realitate și vis.
Soarele, descris ca un simbol al energiei și vitalității, oferă căldură și viață, reprezentând nevoia noastră de a crea și a acționa. În opoziție, luna, cu lumina sa blândă, sugerează reflecție și introspecție, simbolizând momentele de liniște și meditație. În acest sens, poezia ne îndeamnă să apreciem ambele aspecte ale existenței noastre și să găsim echilibrul între acțiune și contemplare.
Versurile aduc în prim-plan și ideea de ciclicitate, amintindu-ne că, indiferent de distanța aparentă dintre soare și lună, aceste două forțe vor continua să se influențeze reciproc și să mențină armonia în univers. Astfel, poezia lui Maria Herghelegiu ne încurajează să reflectăm asupra relațiilor noastre personale și asupra modului în care reușim să ne regăsim echilibrul în cadrul propriei existențe.
Prin personificarea soarelui și lunii, autoarea creează o imagine vie și captivantă a iubirii imposibile, care, deși nu se poate materializa pe deplin, rămâne un ideal veșnic care ne motivează să căutăm frumusețea și armonia în viața de zi cu zi. În cele din urmă, poezia "Soarele și Luna" devine o meditație asupra dualității și complementarității universului, oferindu-ne o perspectivă poetică asupra relațiilor umane și a căutării echilibrului în lume.
