Revedere de Mihai Eminescu
Codrule, codruțule,
Ce mai faci, drăguțule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme a trecut
Și de când m-am depărtat
Multă lume am umblat.
Iar eu, dragă Măriuca,
Iată-mă, că m-am întors.
Vântul frunza ți-o usucă,
Râul apei nu-i de-ajuns.
Frunză verde, frunzuliță,
Ce-ai făcut, dragă, cu măicuța?
Luna-mi spune: "Eu știu bine,
Codrule ce-i cu tine."
Stele iarăși îmi arată
Codrul meu – iubirea toată.
Însă tu, ascultă-mi bine
Codrule, ce voi de tine.
Să îți spun, codrule, oare
Tot ce e cu amândouă:
Ce-au făcut câmpia-n zare,
Ce-au făcut stelele-n soare?
Dar pe toate le ascultă,
Codrule, cum te sărută.
Ah, codrule, mi-amintesc
De ce-i verde pe pământ;
Îți aduc aminte, spune-mi,
Că ești verde, ești de vânt.
Ce-i cu tine, codrule?
Frunza toată-ți trece-n gând.
Ce s-aude, ce se vede?
Tu ești verde, eu mă-nvrednic
Și ascult tot ce-mi răspunde
Codrul, codrul care-i verde.
Ce-ai făcut, codrule drag?
Lasă, te-am sărutat iar.
Focul stelelor din cer
Mi-a adus în ochii verzi,
Codrule, codruțule,
Ce mai faci, drăguțule?
Dragostea, codrule verde,
Nu se pierde, nu se pierde.
Codrule, și eu mă-ntorc
Și te rog nespus să-mi ierți
Că te las cu amintiri
Și mai mult nu vreau s-aud.
Ce s-aude, codrule?
Răspunde-mi, dragă, doar.
Aspecte importante ale operei
Poezia "Revedere" de Mihai Eminescu este o frumoasă meditare asupra trecerii timpului și asupra încercării de a regăsi legătura cu natura. Prin dialogul imaginar între poet și codru, simbol al naturii, se reflectă dorința de a recâștiga legătura cu un trecut idilic și armonios. Versurile surprind dorința poetului de a se reîntoarce la starea de copilărie și la puritatea sufletească, iar codrul devine un confident tăcut al visurilor și amintirilor sale. Natura este personificată, iar dialogul capătă o încărcătură emoțională profundă, poetul adresându-se codrului ca unui vechi prieten. Poezia se remarcă prin sensibilitate și melancolie, explorând teme universale precum timpul, natura și amintirea. Este o operă care subliniază importanța introspecției și a legăturii omului cu natura, element esențial în opera lui Eminescu.
