Primăvara dulce – George Coșbuc
Primăvara dulce, iată!
Vântul cald aduce-n zbor
Flori și cântece de viață,
Verde timp, mai ușor.
Râul șoptește ușor,
Prin păduri și peste dealuri,
Iarba crește în decor,
Totul e ca-n basme-aievea.
Munții-n soare își dezbracă
Mantia de omăt strălucitor,
Norii albi de puf îi placă,
Sus pe cer, în zbor ușor.
Feerii de muguri se-nfiripă,
Frunze noi își fac plăcerea,
Și-n lunci florile-ntr-o clipă
Se întrec în culoarea și mierea.
Păsările cântă toate
Simfonii de primăvară,
Iar albinele se zbate,
Prin livezi, spre soare să zboară.
Oamenii cu bucurie
Râd, și-n taină, mulțumiți,
Primesc darul din câmpie,
Floarea vieții mirosind-o fericiți.
Sub a soarelui căldură,
Tot pământul se trezește,
Cu o nouă auroră
Primăvara dulce pornește.
Aspecte importante ale operei
„Primăvara dulce” de George Coșbuc este o poezie ce transmite frumusețea și vitalitatea anotimpului primăverii. Coșbuc utilizează un limbaj liric și imagini poetice pentru a picta un tablou plin de viață, unde natura renaște după iarna grea. Poezia reflectă bucuria și speranța aduse de sosirea primăverii, subliniind transformările care au loc în peisaje și în inimile oamenilor. Prin descrierea detaliată a elementelor naturale – râul, munții, păsările și florile – Coșbuc creează o atmosferă idilică și plină de optimism. Energia versurilor este accentuată de ritmul și muzicalitatea poeziei, oferind cititorului o experiență emoțională și vizuală deosebită. Această poezie este o celebrare a vieții și a reînvierii, invitând cititorii să se bucure de momentele pline de frumusețe pe care primăvara le aduce.
