Miorița – Baladă populară
Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei
Cu trei ciobănei.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Și unu-i vrâncean.
Iar cel ungurean
Și cu cel vrâncean,
Marțișor din an,
Vor să mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman
S-are oi mai multe,
Mândre și cornute,
Și cai învățați,
Și câini mai bărbați.
Dar cea mioriță,
Cu lână plăviță,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
– Mioriță laie,
Laie bucălaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ți mai tace!
Ori iarba nu-ți place,
Ori ești bolnăvioară,
Drăguță mioară?
– Dragă baciule,
De trei zile-ncoace
Gura nu-mi mai tace,
De-i iarba nu-mi place.
Dar de omor,
De moarte nu-mi pasă,
Căci la tine, bade,
Mi-i drag să rămân,
Dar să-ți spun, bădiță,
Ce-am auzit eu,
Că ungurul și vrânceanul,
Cu vorbe dușmănoase,
Vor să te omoare.
Baciul moldovean ascultă
Glasul mioriței,
Și-n sufletul lui se-aprinde
Gândul morții grele.
– Mioriță laie,
Laie bucălaie,
De-ar veni la mine
Moartea să mă ia,
Tu să spui tot satul,
Că eu nu-s pierdut,
Ci plecat din lume,
De dor și de jale,
Cu oile-n soare,
Pe un alt picior,
Pe-un alt plai cu flori.
Foaie verde, naltă iarbă,
Ca să vii să mă întrebe,
Nu-i nevoie să te zbuciumi,
Eu îți spun cu drag și dor,
Ca un cioban morțu-n plai,
Într-o zi din an,
O să moară baciul moldovean.
– Baciule dragă,
De moarte nu-ți fie frică,
Pe plaiul cu flori,
Cu soarele-n nori,
Cu oile-n câmp,
Cu cântec de vânt,
Cu fluierul răsunând,
Și cu puterea ta.
– Mioriță laie,
Laie bucălaie,
Foaie verde, naltă iarbă,
Tu să spui tot satul,
Că de mine n-a fost nimic,
Ci plecat din lume,
De dor și de jale,
Pe-un alt picior,
Pe-un alt plai cu flori.
Așa-i zice baciul,
Și din gură tace,
Și-n suflet i se-ascunde
Gândul morții grele.
Importanța și semnificația operei "Miorița"
Balada "Miorița" este una dintre cele mai cunoscute și apreciate opere din literatura populară românească. Aceasta povestește despre destinul tragic al unui cioban moldovean, care, avertizat de oile sale de planurile de omor ale altor ciobani, acceptă cu seninătate inevitabilul. Balada reflectă teme adânc înrădăcinate în cultura românească, precum acceptarea sorții, dragostea pentru natură și legătura omului cu universul. De asemenea, "Miorița" este o ilustrare a valorilor tradiționale ale poporului român și un simbol al continuității și al spiritualității rurale. Cu o structură poetică remarcabilă și un limbaj sugestiv, balada reușește să transmită emoții profunde și să rămână relevantă în conștiința colectivă a românilor de-a lungul generațiilor.
