Joc secund – Ion Barbu
Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Taind pe înecarea cirezilor agreste
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.
Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
În viduri largi, unde arhanghelii din cer
Coboară-n picuri calmi acestei mari amiezi.
Cu platini albastre, o! vina de a fi,
Ca-n marile potire visate de jivine,
Împlântă-n auroră onixul ei tăcut
Și suie-n stâlpi de raze această caldă vină.
Purtând tăcuta-n oaza eternă neclintire,
Laude veșnice azurului din noi,
Ce să încheie sfera de tălpi, de inefabile
Cărunte și ne-nfrânte, ne-ntrecute, noi.
Ca-n mări ce-și legănate sirepe de-amintiri,
Alinare-i valul, cel neted și ușor;
Dar clopotul, de zgură, – acum nu-i numai nor –
Se-ngroapă-n reverii și clopote de somn.
Aspecte importante ale operei "Joc secund"
"Joc secund" este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Ion Barbu. Poemul explorează teme complexe precum puritatea, transcenderea lumii materiale și atingerea unei realități superioare prin artă. Titlul "Joc secund" sugerează ideea unei realități paralele, mai pure și mai rafinate decât cea de zi cu zi. Poezia este construită în jurul imaginii unei oglinzi care reflectă un tărâm al purității și perfecțiunii, simbolizează lumea ideală pe care poetul încearcă să o atingă prin creația sa artistică.
Barbu folosește un limbaj bogat și imagistic, iar simbolurile sunt abundente și complexe. Oglinda este un motiv central, reprezentând nu doar reflecția, ci și o poartă spre un alt nivel de existență. "Joc secund" poate fi interpretat ca o meditație asupra condiției artistului și a operei de artă, care transcende realitatea cotidiană pentru a atinge forme de frumusețe eternă.
Poetul evocă imagini ale naturii și elemente cosmice, sugerând armonia și ordinea universului, pe care le oglindește în actul poetic. Ion Barbu reușește să creeze o atmosferă de liniște și contemplare, invitând cititorul să participe la această călătorie spirituală și estetică. "Joc secund" rămâne o capodoperă a liricii românești, apreciată pentru profunzimea ei și pentru inovația stilistică.
