Iarna pe uliță de George Coșbuc
Iarna pe uliță de George Coșbuc este una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii din literatura română, evocând frumusețea și farmecul iernii la sat. Poezia surprinde cu măiestrie imagini vizuale și senzoriale ale peisajului rural înzăpezit, aducând în prim-plan bucuria copiilor de a se juca în zăpadă și de a trăi intens momentele de iarnă.
Versuri
1. A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
2. Nu e soare, dar e bine,
Și pe râu e numai fum,
Vântu-i liniștit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
3. Sunt copii. Cu multe sănii
De pe coasta vin țipând
Și se-mping și sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.
4. Gheața-n baltă e subțire,
Dar se prinde un polei
Vântul zboară prin văzduh.
Zăpada-i ca o căciulă
Pe ogrăzi și peste dealuri.
5. Și copiii, laolaltă
Se adună cete, cete,
Pe căciuli și pe scufii
Fulgi de nea vin colilii,
Se topesc, și vin grămadă
Cete, cete.
6. Troienește, n-are milă
Vântu-acum și tot mai tare
Cad fulgi de nea din cer.
Dar copiii sunt voioși,
Facu-se-au o hămătură
Numai glas și voie bună
Sunt voioși.
7. Se alungă, se-ncălzesc,
Și se prind de mâini și sar,
Toți aceiași veselie;
Numai tu, bătrâne, stai
Și privești la jocul lor
Cu o dulce bucurie
Numai tu.
8. Bucuria iernii mândre
Desfășurată peste noi.
Gândul tău se-nalță-n zare
Și te duce-n visul tău
Când erai copil și tu.
Stai și râzi cu ochii goi
Ca un vis.
Aspecte importante ale operei
Poezia "Iarna pe uliță" de George Coșbuc prezintă o imagine idilică a iernii la sat, cu imagini vizuale și auditive care capturează esența și farmecul anotimpului rece. Coșbuc folosește un limbaj simplu și accesibil, dar extrem de sugestiv, pentru a descrie atmosfera de sărbătoare și de bucurie pură a copiilor care se joacă în zăpadă.
De asemenea, poezia reflectă contrastul dintre energia și voioșia tinereții și melancolia și nostalgia vârstei mature. Imaginea bătrânului care privește cu bucurie jocul copiilor este plină de emoție și subliniază trecerea timpului și continuitatea vieții.
Coșbuc reușește să creeze o atmosferă caldă și reconfortantă, în care cititorul este invitat să retrăiască amintiri din copilărie și să se bucure de frumusețea simplă și pură a iernii. Poezia este un exemplu clasic de lirism românesc, cu o sensibilitate aparte față de natură și viața rurală.
