Flori de mucigai – Tudor Arghezi
Flori de mucigai
Le-am scris cu unghia pe tencuială,
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cuvinte potrivite, meșteșugite.
Mi-au trebuit unelte de tortură
Și amestec de tot felul de zgură,
Cu vinovate mâini le-am scris pe ele,
Cu umbra unor stele, când nu-s stele.
Cu puteri neajunse am început. –
Și-ntârziat, vinovăția multă
Am îndurat, și-am răbdat, și-am luptat.
Cuvintele ce scriu sunt stinse, grele,
Dar nu mai am putere să le schimb.
Arghezi, în miez de noapte înfiripat,
Cu degetele aspre ale unui orb,
A scris cuvintele direct în cer,
În paginile nopții presărate cu stele.
O, cum să pot a spune, să strig lumii
Despre florile de mucigai, unice, vii,
Ce cresc în adâncuri de suflet,
Din suferințe și doruri netrăite.
În fiecare vers, pânză de păianjen,
Își țese argintul subțire și rar,
Atingerea le este o boare,
Dar rădăcinile, adânci, străpung pământul.
Floarea aceasta amară, purtată de cuvânt,
Își scaldă petalele în lacrimi tăcute,
Ascunse de ochii lumii,
Dar hrănite de o iubire neștiută.
Să nu întrebați de unde vin,
Din ce colțuri de umbră s-au născut,
Căci sunt ale sufletului ecou,
Sunetul unei tăceri asurzitoare.
Cu fiecare filă marcată de timp,
Îmi croiesc un drum prin întuneric,
Spre o lumină ce niciodată nu se stinge,
Cu nădejdea că, odată, voi ajunge.
Prin acest univers subteran,
Învăț să cresc și să trăiesc,
Cu rădăcinile adânc înfipte în durere,
Dar cu speranța că voi înflori.
În fiecare zi sunt mai aproape,
De acel vis, de acea dorință,
De a fi unică printre atâtea flori,
O floare de mucigai, triumfătoare.
Comentariu
„Flori de mucigai” este o poezie emblematică a lui Tudor Arghezi, care explorează teme profunde precum suferința, creația și lupta interioară. Poezia este o metaforă pentru procesul artistic și dificultățile întâlnite în încercarea de a exprima gânduri și emoții profunde. Arghezi folosește imagini puternice și un limbaj evocator pentru a descrie cum creația sa ia naștere din întuneric și suferință, subliniind ideea că arta adevărată poartă amprenta luptei și a sacrificiului. Versurile transmit o senzație de introspecție și meditație, în care florile de mucigai devin simboluri ale rezilienței și capacității umane de a transforma marasmul în frumusețe. Poezia este un testament al puterii cuvântului scris și al determinării artistului de a transcende limitele impuse de propria condiție. Această operă rămâne un exemplu de referință în literatura română, fiind admirată pentru profunzimea și autenticitatea sa.
