Corbul și vulpea – Jean de La Fontaine
Pe creanga unui copac înalt și verde, un corb
Ținea-n cioc o bucată de brânză, de un alb orb.
Vulpea, în treacăt, simțise mirosul plăcut,
Și, cu gând s-o fure, lăsând corbul tăcut,
Începu să-l laude de zor, cu vocea-i blândă:
"Ah, ce pasăre minunată, ce pene splendide-n rândă!
Dac-ai avea și glas măreț, printre păsări, ai fi rege."
Corbul, mândru și vanitos, crezând că vulpea nu minte,
Deschise ciocul să cânte, dar brânza-i căzu în șanț.
Vulpea, cu brânza la bot, râse cu poftă mare:
"Acum știi, corbule drag, că laudele sunt o înșelare.
Mă flatez, te păcălesc, dar tu pierzi, cu siguranță,
Așa că fii mai înțelept și nu te lăsa pradă la fantezie."
Greierul și furnica – Esop
Un greier, vara-ntreagă, cânta și se veselea,
Dar când venira frigurile, nimic nu avea.
Furnica, muncitoare, strânsese cu grijă multă
Iar hrana ei, în cămară, era mereu mai multă.
Greierul, flămând și-amar, la ușa-i bătu sperat
"Sora mea, dă-mi și mie, din ce-ai strâns și-ai păstrat."
Furnica, însă, rece, îi răspunse cu dispreț:
"Vara, ce-ai făcut, greiere? Ți-ai bătut joc, fără preț."
"Am cântat, m-am distrat, am trăit fără griji."
"Iar acum, ia și joacă, fuguța, nu te mai plânge!"
Plecă greierul trist, fără niciun ajutor,
Învață că munca e cheia ajutorului și-al viitorului.
Leul și șoarecele – Esop
Un leu, obosit, dormea-n pădure, la umbra unui stejar bătrân,
Când un șoricel, jucăuș, trecu pe la el, fără să-l vadă, punându-l pe jar.
Leul, trezit și furios, prinse șoarecele mic, cu un zâmbet răutăcios:
"Cum ai îndrăznit, șoricelule, să-mi tulburi odihna? Te voi devora."
Șoarecele, speriat, ceru milă cu vocea tremurândă:
"Te rog, mărate leu, cruță-mă! Vreau să-ți fiu prieten, într-o zi,
Poate-ți voi fi de ajutor, vei vedea că și eu, deși mic, sunt de folos."
Leul, amuzat de gândul absurd, îl lăsă liber, cu un râset ușor.
Timpul trece și, într-o zi, leul fu prins în capcana unei plase groase,
Șoarecele, trecând pe-acolo, auzi strigătele leului și alergă să-l scape.
Cu dinții mici și ascuțiți, roase frânghiile, iar leul fu în sfârșit liber.
Leul, recunoscător, învăță că și cei mici pot fi de mare ajutor.
Aceste fabule, scrise de Jean de La Fontaine și Esop, ilustrează lecții de viață valoroase prin intermediul povestirilor în versuri. "Corbul și vulpea" ne învață despre pericolele vanității și ale laudei nemeritate, subliniind importanța înțelepciunii și a atenției la intențiile ascunse ale altora. "Greierul și furnica" ne arată valoarea muncii asidue și a pregătirii pentru viitor, în contrast cu plăcerile efemere. "Leul și șoarecele" subliniază importanța compasiunii și faptul că chiar și cei mici pot avea un impact semnificativ, demonstrând că niciodată nu trebuie să subestimăm pe cei mai slabi decât noi. Aceste povești, deși simple, rămân relevante și astăzi, oferind lecții importante despre natura umană și relațiile interpersonale.
