Bivolul și cotofana – George Coșbuc
Un bivol trăia odată pe câmpie,
Harnic și ascultător, dar de soartă-ntâmpinat,
Își ducea pașnic traiul pe o luncă pustie,
Unde pacea și liniștea domneau împărat.
Într-o zi, pe-o creangă, o cotofana mândră
Își făcea cuibul, căutând loc de popas,
Mai-mai că-l privea pe bivol cu o privire blândă,
Și-i spunea cu tihnă: "Bivole, nu-i de nas!"
Bivolul, sărmanul, nu pricepea de ce
Cotofana-i vorbea cu atâta îndrăzneală,
Dar tăcea și rumega, căci nu avea putere
Să se certe cu o cotofana înțeleaptă și sfătoasă.
Cotofana, plină de viață și veselie,
Se legăna pe crengile copacilor ușor,
Și cânta de zor, cu glasul ei subțire,
În timp ce bivolul rămânea gânditor.
Zi de zi, bivolul o asculta răbdător,
Iar cotofana îi povestea despre lume,
Despre locuri departe, de necuprins cu dor,
Și despre păduri unde soarele apune.
Bivolul, deodată, prins de-o mare curiozitate,
Își întinse urechile să-i audă povestea,
Și începu să-și dorească libertate,
Să cunoască lumea, să-și urmeze dorința.
Cotofana, văzându-i dorul de aventură,
Îl încurajă cu vorbele ei înțelepte:
„Nu te teme, bivole, lumea-i largă și pură,
Și-ți va deschide drumuri, chiar de n-ai aripi repezi.”
Bivolul, prins de dorința de-a călători,
Își luă curajul și se pregăti de drum,
Își părăsi lunca și-ncepu a străbăti
Păduri și câmpuri, unde soarele apune.
Pe drumuri necunoscute, bivolul mergea,
Cu gândul la poveștile cotofenei dragi,
Și, deși anevoios, cu pași grei se purta,
Își urma calea-n viață, fără să dea înapoi.
Întâlni animale de toate felurile,
Și oameni buni și răi, pe drumurile sale,
Dar cotofana îi spusese să nu se teamă,
Căci adevărata prietenie nu cunoaște păcate.
Bivolul, îmbogățit de experiențe noi,
Se întoarse, cândva, la lunca sa iubită,
Aducând cu el povești și noutăți noi,
Și mulțumit de viața ce-i fusese dată.
Cotofana-l întâmpină cu cântece vesele,
Fericită că bivolul s-a întors acasă,
Și, împreună, i-au cântat zilele,
Căci prietenia lor era trainică și frumoasă.
Aspecte importante ale operei
"Bivolul și cotofana" este o poveste cu tâlc, scrisă de George Coșbuc, care explorează teme precum prietenia, curajul de a explora lumea și înțelepciunea de a asculta poveștile celor din jur. Bivolul, simbol al simplității și al tradiționalismului, își găsește calea în viață datorită cotofenei, care reprezintă curiozitatea și dorința de cunoaștere. Prin aventurile sale, bivolul descoperă diverse experiențe și învață lecții valoroase despre viață și prietenie. Povestea subliniază importanța deschiderii către nou și a încrederii în prietenii adevărați, care ne pot călăuzi pe drumuri necunoscute. În concluzie, opera lui Coșbuc este o reflecție asupra relațiilor interumane și a căutării sensului vieții prin explorare și curaj.
